Kanyakumari… (18. August – 19. August 2017)

Guten Morgen! Nach 6 Stunden Wackel- und Schüttelschlaf, 1 Mal dem Bus hinterherrennen, damit er mich nach der Toilettenpause nicht mitten auf dem Feld stehen lässt und 1 Mal einer von den Treppen des Busses aus während der Fahrt erbrechenden Frau zuschauen war es endlich vollbracht: wir waren endlich in Nagercoil! Eigentlich war Kanyakumari unser Ziel, aber der Bus fuhr nur bis Nagercoil, das lediglich 15 km von Kanyakumari liegt.

Unsere Hoffnung, dass es in Indien an einem anderen Ort besser aussehen kann war schon bald gestorben. Kanyakumari, ein eigentlich sehr geschichtsreicher, touristischer Küstenort, der sich sehr gut für Ferien und Erholung eignen würde, versinkt wort-wörtlich im Dreck. Man wird bei der Ankunft von allen Tuk-Tuk Fahrern gefragt, ob man den „beach“ sehen möchte, dabei würde die richtige Frage heissen, ob man den „gar-beach“ bestaunen wolle. Schade… der Ort an sich mit sehr viel Potenzial, bunte Häuser, schöne alte Gebäude, Fischer, die ihre Fischernetze basteln, ein kleines Venedig ohne Kanäle und mit indischem Flair könnte man problemlos daraus machen. Leider ist es Welten davon entfernt.

Dabei ist Armut nicht das einzige Problem und jeder Inder, der der Korruption und der Regierung die Schuld für den Zustand des Landes gibt ist ein Lügner, der keine Verantwortung übernehmen möchte. Ja, die Worte sind hart, aber genauso hart ist die Realität hier! Dass man beispielsweise zwischen organischem, abbaubarem Abfall – den man auf die Strasse werfen kann ohne der Umwelt zu schaden  – und Plastik, der nicht abgebaut wird und schwerwiegende Folgen für die Umwelt hat, das liegt an der mangelnden Bildung. Aber wenn ein reicher Inder mit einem grossen Jeep seine leere Chips-Verpackung einfach aus dem Fenster herausschmeisst obwohl es 50 m nebenan einen Abfallkübel hätte, das liegt nur an Faulheit. Damit er sich überhaupt das riesige Auto leisten konnte, musste er eine Stelle haben, welche einen gewissen Grad an Bildung voraussetzt. Daran mangelt es ihm nicht, es mangelt ihm eher an Kultur, sowie es ganz Indien daran mangelt. Ja, die Regierung definitiv an vielen sozialen Problemen Schuld, an Korruption und deren Folgen… aber ist keinesfalls der einzige Schuldträger.

Wir persönlich können es nicht nachvollziehen, wie man als Indien bereisender Europäer fasziniert nach Hause kehren kann und behauptet, Indien sei eine Oase der Spiritualität und der Erholung. Bei dem hiesigen Anblick ist alles andere als spirituelle Erholung angesagt. Ausser man geniesst die Regellosigkeit und die Freiheit, das zu tun was einem gerade in den Sinn kommt, ohne für etwas gebüsst zu werden… und man bereist Indien indem man von den Bettlern, den Obdachlosen, Kranken wegschaut und den Abfall als Farbenfleck für die sonst zu eintönigen Strassen wahrnimmt.

Hier lassen wir euch einige Bilder während wir auf den nächsten Nachtzug nach Alappuzha warten.

 

 

 


 

Buna dimineata! Dupa 6 ore de somn scuturat si leganat, dupa ce am fugit o tura in urma autobuzului pentru ca acesta sa nu ma lase in mijloc de codru des dupa o pauza de toaleta, dupa ce am asistat la vomatul unei femei de pe scarile autobuzului in timp ce acesta nici macar nu s-a obosit sa opreasca am ajuns intr-un sfarsit la destinatie: Nagercoil. De fapt scopul era sa vizitam Kanyakumari, insa Nagercoil a fost statia terminus a autobuzului iar Kanyakumari se afla la doar 15 km distanta.

Speranta noastra insa ca un alt loc in India ar putea sa arate mai bine decat ceea ce vazuseram, s-a dus rapid pe apa sambetei. Kanyakumari este un loc plin de istorie, un oras la malul oceanului foarte turistic din care s-ar putea face o bijuterie si care ar fi mai mult decat destinatia ideala pentru vacante si refacere, insa se scufunda pe zi ce trece in mizerie. La sosire esti intampinat si imbiat de toti soferii de tuk-tuk sa vizitezi “beach-ul” (plaja)… intrebarea ar trebui mai degraba sa fie daca vrei sa vezi “gar-beach-ul” (gunoiul). Pacat… un loc cu foarte mult potential, case colorate, cladiri vechi, pescari care isi repara plasele, ar putea deveni o mica Venetia fara canale si cu fler indian… insa din pacate pare de nerealizat.

Saracia nu este nicidecum singura problema si fiecare indian care cauta un tap ispasitor pentru situatia in care se afla tara momentan si da vina pe guvern si pe coruptie, este un mincinos care nu vrea sa isi asume nici o responsabilitate. Da, cuvintele sunt dure, insa nici pe departe atat de dure precum realitatea de aici. Faptul ca spre exemplu populatia nu face diferenta intre gunoiul organic care se dezintegreaza si se poate arunca pe strada fara a afecta mediul inconjurator si plasticul care are urmari serioase pentru acesta, tine de lipsa de educatie. Insa daca un indian bogat isi parcheaza jeep-ul si arunca ambalajul gol de chips-uri pe strada cand cosul de gunoi se afla la doar 50 m distanta, asta nu mai tine de lipsa de educatie ci de lene, o problema cu care se confrunta intreaga Indie. Pentru a-si putea permite o asemenea masina trebuie sa aiba un loc de munca pe care nu l-ar fi capatat fara un anumit grad de educatie. Ceea ce ii lipseste nu este educatia, ci cultura care lipseste in intreaga tara. Da, guvernul este in mod sigur raspunzator de nenumaratele aspecte sociale problematice, de coruptie si urmarile acesteia, insa nu este nicidecum singurul vinovat.

Noi personal nu reusim sa intelegem cum europenii care vin in India se intorc fascinati acasa: fascinati de oaza de spiritualitate, de cultura de aici si de cat de bine s-au putut reface intr-o asemenea calatorie. La peisajul care ti se deschide in fata ochilor in momentul in care pui piciorul in India si imaginile ce te asteapta la fiecare colt de strada este imposibil sa te refaci spiritual, ba din contra te incarci cu energie negativa. Singura explicatie este ca acesti turisti savureaza lipsa de reguli si libertatea fara frontiere de a face ce le tuna prin cap fara a fi trasi la raspundere (lucru care in Europa lipseste cu desavarsire) si calatoresc prin India intorcand capul pentru a nu vedea cersetorii, vagabonii, bolnavii, interpretand gunoiul drept o pata de culoare pe strazile care altfel ar ramane monotone.

Va lasam cateva imagini in timp ce noi asteptam trenul de noapte spre Alappuzha.

 

2 Gedanken zu „Kanyakumari… (18. August – 19. August 2017)

  1. DA!!! “imaginara potentiala VENETIE in stil indian ” nu este doar nasocirea mintii voastre prospective, ci impresia pe care am avut-o si eu vazind pozele pe faleza si cu perspectiva spre ocean!!!O parte din ele pot intra in Competitia “TOP-ul FOTOGRAFIC” al Blogului.trebuie sa gasesc o numerotare a pozelor sa imi fie mai usor la alegerea lor in ALBUM .(astept sugestii ).Blogul vostru e o “deschidere “pentru mine , de multe ori caut pe net , Wikipedia, sa aflu detalii despre ce mentionati voi , …pacat de memoria mea care retine putine informatii , dar satisfactia ca am interes pentru lucruri noi ,ma reconforteaza!!! Imi lipseste dialogul viu cu voi…opinii ,dezbateri, glume
    Cladirile sunt interesante , banuiesc cea cea alba e o biserica crestina catolica? dar cea cu cupola si situata pe o mica insula ce reprezinta?.da casutele colorate au efect ok si specificul pescaresc al locului da o nota de “rost al vietii pe acele meleaguri”.
    Apropos de fascinatia turistilor la spiritualiatea si cultura din India ,ignorind realitatea saraciei si promiscuitatii , cred ca poate fi AUTENTICA daca:
    ***Vin in grup tematic organizat si traseul exclude pe cit posibil “peisaje stradale degradante”si tintesc doar obiective de arhitectura , temple, galerii , institutii de arta si cultura , istorie, lacase speciale si dialoguri cu oameni educati de arta , cultura si sirtualitate,.In timpul liber individual (care e destul de restrins ) isi cauta confortuil personal intr-un restaurant, piscina sau bar …deci au un “spatiu limitat de prospectare)
    ***Exista si varianta ca vin individual si au acces liber de timp sa strabata orasele, sa vada oamenii in diferite ipostaze si “mizeriile strazilor”dar iau nota de existenta lor , fara sa prelucreze emotional si sa gaseasca expluicatii cauzale pt ca scopul lor este clar : obiectul perceptiei lor este ARTA; CULTURA; SPIRITUALITAREA INDIANA , restul realitatii devine estompat ca fond al perceptiei.
    ALTII , europeni Cu palmares turistic in mod voit povestesc superlativul VACANTEI INDIENE , in grupul lor de viata sociala , fie pt a trezi interes (sau Invidie ) pntru ca
    nu se inacrca “cu balastul deziluziei “. ,e un mod de a se apara prin eludarea realitatii diconfortante .
    Dar exista si turisti care vad si cu ochii si cu mintea si cu sufletul!!! acum ordinea si prioritatea se poate adpta fiecarei persoane in parte :VOI DIN CARE CATEGORIE SUNTETI???? …..va imbratisez pentru ceea ce sunteti, a voastra INWEGSTEHERIN***

    1. India e o lume aparte iar noi ca turisti am fost din categoria celor care au strabatut in rand cu localnicii strazile, au incercat sa traiasca la fel cum traiesc ei si sa ii inteleaga, insa din pacate ultima parte nu a functionat nici cu toata bunavointa din lume. Motivele si situatia sunt mult prea complexe pentru a fi prezentate intr-un simplu comentariu aici, ar fi mai potrivita o discutie lunga la un pahar (sau doua:-)) de ceva… 🙂

Schreibe einen Kommentar zu 2 calatori prin lume Antwort abbrechen

Deine E-Mail-Adresse wird nicht veröffentlicht. Erforderliche Felder sind mit * markiert


Der Zeitraum für die reCAPTCHA-Überprüfung ist abgelaufen. Bitte laden Sie die Seite neu.